Tartă tropeziană. Tarte tropézienne. Tropezienne Tart

Îmi place să încep Noul An cu ceva dulce. Deşi are mai degrabă formă de brioşă sau plăcintă, această prăjitură are denumirea de tartă tropeziană şi a fost inventată în 1955 de Alexandre Micka, un cofetar polonez, care deţinea o brutărie la Saint-Tropez.

Ciorbă de burtă. Soupe aux tripes. Tripe Soup

Una din cele mai populare şi apreciate ciorbe la români este ciorba de burtă. Şi mie îmi place foarte mult, dar o prepar destul de rar pentru că este consistentă, dar şi foarte gustoasă.

Focaccia cu dovleac, nuci şi rozmarin. Focaccia au potiron, noix et romarin. Pumpkin focaccia, with walnuts and rosemary

Vă propun o focaccia cu arome de toamnă: dovleac, nuci şi rozmarin. Această focaccia are şi o culoare frumoasă de portocaliu datorită dovleacului.
Avem nevoie de :

Prăjitură deşteaptă cu matcha. Gâteau magique au matcha. Matcha magic cake

Această prăjitură îşi merită cu adevărat numele pentru că dintr-o singură compoziţie, rezultă o prăjitură în 3 straturi. Prăjitura se separă singură în timpul coacerii: un blat subţire de tartă, o crema asemănătoare budincii şi un pandişpan fin deasupra.

Fettuccine cu pesto de rucola şi scoici. Fettuccine au pesto de roquette et aux moules. Fettuccine with arugula pesto and mussels

Astăzi facem o călătorie culinară prin Italia, pentru că servim paste. Îmi plac mult pastele pentru că le putem combina cu ce dorim, sau cu ce avem la îndemână. De data aceasta am folosit paste late, fettuccine cu pesto de rucola şi scoici proaspete. Uşor de preparat şi gustos.

Risotto cu dovleac, nuci şi rozmarin. Risotto au potiron, au romarin et aux noix. Pumpkin risotto with rosemary and walnuts

Ador risotto-ul şi în funcţie de sezon îmi place să-l prepar cu legumele pe care le am la îndemână. Şi pentru că dovleacul este nelipsit în această perioadă din cămara mea, iată un risotto de toamnă, parfumat cu rozmarin şi nuci rumenite.

Gem de lapte. Confiture de lait. Milk jam

Răbdarea este o virtute.... chiar şi în bucătărie.
Am făcut de 3 ori această reţeta şi s-a întâmplat aşa: prima dată, am respectat reţeta cam pe jumătate, pentru că nu am mai avut răbdare să aştept ca gemul să fie preparat în totalitate be bain-marie, aşa că după vreo 2 ore am continuat prepararea pe foc mic. Rezultatul a fost destul de bun şi am obţinut o consistentă de caramel destul de gros. A fost atât de gustos încât a dispărut repede.