Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan 12, 23-25)
Coliva simbolizează Biserica, adică toţi creştinii, uniţi de aceeaşi credinţă în Dumnezeu. În timp ce în biserică se cântă „Veşnică pomenire” credincioşii ţin coliva împreună cu preotul şi o leagănă de sus în jos. Cei care nu pot atinge platoul colivei, ating cu mâna pe cei din faţa lor. Cei din rândurile din spate fac acelaşi lucru şi practic toţi se unesc atingând coliva.
Unirea lor simbolizează adunarea Bisericii, toţi membrii ei botezaţi, vii sau adormiţi, iar coliva, în acel moment, simbolizează sufletul celui adormit care se ridică la cer spre Dumnezeu. Credincioşilor uniţi spre atingerea colivei arată că Biserica, prin toţi membrii ei, aduce înaintea lui Dumnezeu sufletul celui adormit şi-L roagă să-l ierte şi să-l primească în Împărăţia Cerurilor. Mai simbolizează de asemenea pomenirea permanentă în rugăciune pe care Biserica o va face de acum înainte pentru cel trecut la Domnul.
Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot asa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15, 36).
Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).
Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi ori dulceaţa vieţii celei veşnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. Ene Branişte, Liturgica Special)
Pentru a prepara coliva avem nevoie de:
- 1 kg arpacaş
- 1 kg miez de nucă măcinată
- 800 gr zahăr
- 1 praf de sare
- 300 gr stafide (hidratate în apă călduţă)
- coaja rasă de la 3 lămâi
- 4 esenţe rom
- 6 plicuri zahăr vanilat
- 300 gr alune măcinate
- cacao pentru ornat
- 3 L apă
Cum procedăm:
Conform tradiţiei, arpacaşul se spală în 9 ape, care corespund celor 9 cete îngereşti. Eliminăm toate impurităţile. Punem arpacaşul la fiert într-o cratiţă mare, şi acoperim cu apă de 4 degete.
La început dăm focul tare, până se înfierbântă apa, apoi dăm la foc mic. Cratiţa nu trebuie acoperită. Când apa este fierbinte şi grâul începe să se umfle, stăm mereu lângă cratiţă şi amestecăm constant cu o lingură de lemn. (Dacă grâul se prinde de fundul vasului se afumă şi nu mai este bun la gust, deci trebuie răbdare şi atenţie). Fierbem la foc mic timp de 1 ora şi 15 minue. Grâul trebuie să fie moale atunci când este fiert. Pe măsură ce grâul fierbe, acesta se va umfla şi va absorbi aproape toată cantitatea de apă. În cazul în care apa scade prea tare, mai putem adăuga şi amestecăm continuu. Grâul odată fiert îl lăsăm la răcit câteva ore. După ce grâul este complet răcit vedem că acesta nu mai are o consistentă apoasă, deoarece apa este absorbită în toatlitade de grâu. Amestecăm grâul cu mâinile pentru a-l face mai fluid (acesta se întăreşte pe măsură ce se răceşte).
Adăugăm zahărul şi amestecăm bine cu mâinile pentru a se dizolva. Apoi adăugăm nuca măcinată, sarea, stafidele, coaja de lămâie, esenţa, zahărul vanilat, 100 gr alune măcinate şi omogenizăm bine. Compoziţia bine omogenizată o aşezăm pe un platou mare şi o nivelăm cu o spatulă. Deasupra presăram 200 gr alune măcinate şi cu ajutorul unei forme speciale pudrăm cacao în formă de cruce. Dacă nu aveţi această formă puneţi pătrăţele de ciocolată în formă de cruce.
No comments:
Post a Comment